Cel mai frumos cuvant din lume e numele meu, rostit de tine, atunci cand eu nu te aud, atunci cand tu nu ma vezi, atunci cand eu nu te cred, atunci cand tu nu ma minti. Cel mai frumos cuvant din lume e numele tau rostit de buzele mele atunci cand tu ma auzi, atunci cand tu ma vezi, atunci cand tu ma crezi, atunci cand eu te mint.
Lumea e prea complicata noiembrie 20, 2007
Cea mai proasta idee din lume, atunci cand vrei sa vizitezi mai multe orase din lumea asta mirifica, este sa mergi la Amsterdam si apoi in Londra. De ce? Pentru ca, oricat de mult ar spune simtul comun ca opusele se atrag, daca treci de la libertinismul exacerbat al olandezilor la rigoarea rigida a englezilor, e putin probabil sa mai fi in stare sa estimezi la ce nivel se afla tara ta… Altfel spus, nu vei mai sti pe ce lume esti si chiar nu exagerez cand spun asta.
Intotdeauna am crezut ca oamenii sunt atrasi de extreme. Mereu mi-am dorit libertatea pe care morala si legea mi le-au interzis. Simtind insa pe propria piele, pe propriile degete, privind prin ochii mei realitatea olandeza, m-am temut de Amsterdam ca de un personaj negativ din basmele copilariei. Am simtit o repulsie inexplicabila, combinata cu agnoasa, atunci cand am vazut travestitii din Rembrandt Square. Am simtit ca ma ustura ochii privind stigmatul de pe fata femeilor expuse in vitrine murdare, lumitate cu neoane rosii. Dupa trairile astea mi-a fost greu sa ma bucur cumva de Amsterdams Historisch Museum sau de croaziera pe Amstel. M-am speriat ca un copil de orasul acesta. M-am speriat apoi privind inauntrul meu - privind parca intr-o oglinda deformatoare. Am fugit de Amsterdam si i-am promis ca ma voi intoarce atunci cand voi fi mare…
Inotdeauna am crezut ca brianicii reprezinta idealul atunci cand vorbim despre eticheta. Mi-am imaginat ca Londra ma va seduce poate la fel de mult ca Parisul. Ceea ce nu intelesesem insa, este faptul ca, perfectiunea si siguranta londoneze sunt sustinute printr-o abundenta de interdictii… Totul e controlat. NU poti sa faci poze in the Tube. NU poti sa mergi pe partea dreapta a strazii, NU poti sa fumezi in baruri, NU poti sa fumezi pe strada, NU poti sa te uiti prea atent la soldatii britanici…. NU poti… NU poti… Prea mult control te face sa te simti stingher. Prea multa libertate te infioara.
Reconfortant este sa constientizez ca orasul ce se afla intre cele doua extreme este, din nou, Parisul. Perfectiunea Londrei, exuberanta Amsterdamului, ambele palesc in lumina sarmanta a Parisului. Concluzia? Cand voi vrea de acum inainte sa vizitez doua orase, voi merge in doua cartiere diferite ale Parisului… si cred ca voi gasi in centru ceva din politetea britanica si la periferie ceva din libertatea olandeza…
Moartea idealismului noiembrie 20, 2007
Aseara, dupa o lunga pauza, am avut o discutie cu mine… Am iesit afara, am respirat aerul rece si umed al Belgiei, am fumat o tigara care costa mai mult decat o paine in Romanica si m-am intalnit cu mine. Mi-era dor pentru ca de mult nu m-am vazut.
Pentru prima oara in viata mea de adult am inteles ca lucrurile pot fi simple. Pentru prima oara am realizat ca, din cand in cand, e bine sa vrei mai putin. Intotdeauna m-am implicat in prea multe lucruri in tara. In timp am ajuns atat de ocupata incat a inceput sa imi placa. Neavand alternative am inceput sa ador alergatura pe strazi, noptile pierdute in fata calculatorului, rasaritul in fata vreunei carti de Politologie… Ce am pierdut pe drum? Ei bine, o multume de emotii pe care acum nu stiu cum sa fac mai repede sa le recuperez. Nu am simtit niciodata nepasarea studenteasca ori exuberanta tanarului adult, nu am privit niciodata cerul fara a ma gandi la vreme, nu am discutat niciodata cu mine fara a fi de fata…
Aici, in fucking Belgium, cum ii spun erasmusii, am descoperit cat de simpla poate fi viata. Simpla ca o bicicleta pe o strada ingusta sau ca un pahar de vin spaniol pe strazile din Anveres. Fericierea inseamna cu adevarat lucruri mici, nu idealuri filosofiece. Fericirea e zambetul unui prieten drag sau vocea unui barbat atragator, zambetul unui copil cu parul cret sau mangaierea dulce a razelor de soare. Cu cat vrei mai mult cu atat iti va fi mai greu sa obtii. Si cu cat te chinui mai mult sa obtii un lucru, cu atat le vei neglija pe celelalte.
Disctia cu mine s-a incheiat pe acelasi ton. Concluzia? Pai nu mai am nevoie de concluzii. Nu mai scriu vreun eseu sofisticat care sa necesite o structura fixa. In loc de concluzie – sentimentul ca traiesc. In loc de punct, pun punct si virgula. In loc sa ma gandesc merg mai departe.
