O drama e sa aud cuvintele tale pe ritmul muzicii altuia. Tragedia e ca aud cuvintele tale si sa imi doresc sa le desprind de pe buzele altuia. Repetitii fac in fiecare zi gandindu-ma ca iti voi marturisi totul tie si ca ii voi destainui totul lui. Teatrul absurd – repet dar stiu ca niciodata nu o voi face. Comedia – amandoi stiti, si publicul stie, numai personajul principal joaca singur pe o scena deschisa, cu lacrimi pe obraji, cu vocea tremuranda.
24 decembrie 2007 decembrie 24, 2007
Printr-un joc simpatic al destinului, desi sunt studiez in Belgia, voi petrece Craciunul in Olanda si Anul Nou in Elvetia. Viata ma surprinde cu fiecare pas, intradevar
Fireste ca nu imi pare rau, ba chiar o schimbare de mediu imi prinde bine. Ajunsesem sa ma obisnuiesc cu Belgia si incepusem sa uit ca in curand ma voi intoarce debusolata in Romanica.
Azi sunt fascinata de ceea ce inseamna cumparaturi in Ajun pentru olandezi. Si mai mult decat atat de felul in care isi petrec seara de ajun…
Daca as fi fost acasa, astazi as fi ajutat-o pe mama toata ziua sa faca fel de fel de preparate, apoi ultima curatenie in casa, ca de, vine Craciunul, nu? Cumparaturile? Pai cumparaturile le facem cu 3-4 zile inainte ca pe 24 nu gasesti decat rafturi goale si oameni tulburati prin Carrefour, Cora sau alte intersectii consumatoriste de acest gen.
In Olanda – cumparaturile de Craciun sunt netulburate – intradevar, ceva mai aglomerate mall-urile dar nu din cauza celor care vor sa cumpere varza pentru sarmale ci din cauza oamenilor eleganti care ies in oras sa manace o prajitura. Am avut placerea de a merge cu un cuplu olandez de aprox 70 ani la cumparaturi. M-am bucurat pentru ca am presupus ca, avand in vedere varsta celor doi, ar putea fi un cuplu traditionalist. Si de fapt, cred ca nu m-am inselat prea tare. Ce am cumparat – 2 caserole cu cascaval, 6 felii file de pui, 2 kg cartofi semipreparati, cateva caserole cu salata greceasca, un fel de wurst cu minus 45% grasime, o sticluta cu unt, prajiturele pentru cafea, paine. Mai mult decat suficient. Nu pot sa inteleg de ce romanul trebuie sa isi umple cosul pentru doua luni atunci cand face cumparaturile de Craciun. Si cel mai tare ma deranjaza ca pana acum aces aspect imi parea normal si nu ma deranja de nici un fel…
Seara de ajun? Fiecare cu treaba sa – dupa o cina fugitiva de 45 minute in care chiar ai timp si sa mananci si sa vorbesti, fara nevoia de a te lalai conform obieceiului romanesc, fiecare isi va vedea de planurile lui – cu prietenii, cu vecinii, cu televizorul, fiecare cu cine vrea. Fara presiuni, obligatii, exagerari.
Viata asta rece mi se pare pe cat de plictisitoare, pe atat de eficienta. Nu ar fi cea mai indicata solutie pentru mine pe termen lung, dar, cred ca populatiile latine ar avea multe de invatat de le vestici.
Pana atunci, Craciun Fericit tuturor, indiferent unde va aflati si ce limba vorbiti. Craciun Fericit alaturi de cei dragi, indiferent cine sunt acestia. Merry Christmas! Feliz Navidad! Joyeux Noël! Buon Natale! Веселое рождество! Vrolijke Kerstmis! عيد ميلاد المسيح سعيدة!
Demisie :) decembrie 20, 2007
Azi am demisionat. Am renuntat la planurile mele de femeie de cariera. M-am oprit din mersul meu alert pentru a mirosi o floare.
Azi am renuntat sa lupt pentru ziua de maine fara a tine cont de ziua de azi. M-am oprit din fuga pentru a manca un mar.
Am renuntat la ambitia de a fi un om mare. M-a oprit un copil si m-a rugat sa ii spun o poveste si am ramas cu el.
Am pus punct vietii mele in care aveam timp pentru tot dar nu pentru persoanele dragi sau pentru mine. M-am oprit pentru ca afara ninge si vreau sa simt zapada.
Si, peste toate acestea, azi chiar am demisionat. Pot spune ca am avut un super job la o super companie, intr-o super tara dar EU am DEMISIONAT. Pentru prima oara imi asum o decizie iresponsabila, fundamentata pe motive puerile si ma bucur nespus pentru asta.
Azi sunt libera… si somera
Actul IV – Fiecare secunda vibreaza decembrie 19, 2007
Cerul e plin de stele si ma fascineaza. Barul in care merg in fiecare zi de luni e frumos impodobit si mor dupa el. Oamenii pe care nu am vrut sa ii cunosc pana acum sunt incredibil de interesanti. Camera dezordonata incarcata de parfum greu mi se pare mai luminoasa. Hainele incomode, machiajul enervant, tocurile inalte ma fac acum sa zambesc cochet. Gerul de afara si umezeala din aer ma trezesc parca la viata. Bucataria imbibata de miros intepator de ceapa calita mi se pare un refugiu familial. Autobuzul care intarzie mereu e condus de un sofer amabil. Caloriferul rece imi spune ca uneori economia e binevenita si zambesc. Fetele triste pe care le intalnesc ma anima sa nu fiu ca ele. Barbatii agasanti ma fac sa ma simt apreciata. Privirea ta rece ascunde caldura soarelui.
Iubesc tot ceea ce ma inconjoara cu o intensitate ce nu se poate masura. Iubesc totul si inima vrea sa iasa din piept sa vorbeasca, sa se agate de ornamentele din centrul orasului si sa nu isi mai dea drumul. Iubesc ziua de ieri si ziua de azi. Te rog, spune-mi ca voi putea iubi si ziua de maine.
Estoy aqui decembrie 18, 2007
| ya sé que no vendrás todo lo que fué el tiempo lo dejó atras sé que no regresaras lo que nos paso no repetirá jamás mil años no me alcanzaran para borrarte y olvidar y ahora estoy aqui quierendo convertir los campos in ciudad mezclando cielo con el mar sé que te dejé escapar sé que te perdí nada podrá ser igual mil años pueden alcanzar para que pueda perdonar estoy aqui quierendote, ahogandome entre fotos y cuandernos entre cosas y recuerdos eue no puedo comprender estoy enloqueciendome cambiandome un pie por la cara mía esta noche por el día y nada le puedo yo hacer las cartas que escribí nunca las envié no querrás saber de mi no puedo entender lo tonta que fuí es cuestión de tiempo y fe mil años con otros mil más son suficiendes para amar si aún piensas algo en mí sabes que sigo esperandote |
Ese último momento decembrie 18, 2007
Hoy que tenemos la oportunidad
-la tengamos o no-,
nos callaremos los dos: tú, por mí
yo, por ti, por no enredar, !ya ves!
¿por qué será que lo hacemos?
Incluso, viendo llegar
ese último momento,
cuando no queda tiempo, cuando no queda tiempo,
para decir, siquiera:
“te voy a echar de menos”
Te lo agradezco pero no decembrie 18, 2007
| Acércate que a lo mejor no te das cuenta que mi amor no es para siempre porque hay noches que se apagan cuando duermes díselo a tu corazón no habrá mas fuente de dolor no digas que no pienso en ti no hago otra cosa que pensar acércate un poco más no tengas miedo a la verdadque hay cuando llegue la mañana y salga el sol tú volverás a mi lado y gano yo y ahora vete, vete, vete, vete vete y pásatelo bien, por nosotros dosno, corazónte lo agradezco pero no te lo agradezco mira niña pero no yo ya logré dejarte aparte no hago otra cosa que olvidarte te lo agradezco pero no te lo agradezco mira niña pero no te lo agradezco corazónpero no, tú sabes bien que Acércate un poco más no ves que el tiempo se nos va da rienda suelta a lo que sientes si no lo haces mala suerte porque al final, si no lo ves puede que no me escuches, pero lo diré que hay, cuando salga el sol y llegue la mañana yo volveré a tu lado, a tu lado con más ganas y ahora, vete, vete, vete, vete vete y pásatelo bien, por los dos te lo agradezco pero no tengo conciencia del daño que te hice te lo agradezco pero no no hago otra cosa que olvidarte corazón cuando estoy en el vacilón, te lo agradezco pero no te lo agradezco |
Pájaros de barro decembrie 18, 2007
Por si el tiempo me arrastra
a playas desiertas,
hoy cierro yo el libro
de las horas muertas.
Hago pájaros de barro.
Hago pájaros de barro y los hecho a volar.
Por si el tiempo me arrastra
a playas desiertas,
hoy rechazo la bajeza
del abandono y la pena.
Ni una página en blanco más.
Siento el asombro de un transeúnte solitario.
En los mapas me pierdo.
Por sus hojas navego.
Ahora sopla el viento,
cuando el mar quedó lejos hace tiempo.
Ya no subo la cuesta
que me lleva a tu casa.
Ya no duerme mi perro junto a tu candela.
En los vértices del tiempo anidan los sentimientos.
Hoy son pájaros de barro que quieren volar.
En los valles me pierdo,
en las carreteras duermo.
Ahora sopla el viento.
Cuando el mar quedó lejos hace tiempo.
Cuando no tengo barca, remos ni guitarra.
Cuando ya no canta el ruiseñor de la mañana.
Ahora sopla el viento.
Cuando el mar quedó lejos hace tiempo.
En los valles me pierdo,
en las carreteras duermo
Un altfel de Craciun decembrie 17, 2007
Intotdeauna am crezut ca sarbatorile sunt facute pentru a le impartii cu familia sau cu prietenii apropiati. De fapt acesta e un stereotip international – sau cel putin asa am observat eu. Cand vorbim de Craciun, ne gandim imediat la o cina traditionala in familie. Daca spunem Anul Nou, ne vine in cap o petrecere imense alaturi de prieteni. De ce avem reflexele astea atat de nesanatoase?
Nu, nu sunt deprimata pentru ca sunt departe de casa de sarbatori. Chiar deloc. Desigur ca simt lipsa persoanelor dragi. Dar nu mi se pare nimic tragic sa petrec un Craciun in el culo de Belgica.
M-am saturat sa ma comprort intr-un anumit fel pentru ca asa se presupune ca trebuie sa o fac. Anul acesta nu voi cumpara cadouri de Craciun, nu ma voi mai plimba prin centru printre ornamente, nu o voi mai ajuta pe mama sa faca salata de beuf, nu voi mai avea discutii filosofice cu olimpia, lavinia si iulia, nu voi mai petrece 12 ore in Carrefour cu Frezia, nu voi mai planui cine stie ce excursie nebuna cu Florin, nu voi mai dezgropa amintiri cu Mihaela, nu voi mai spera la o viata mai buna, crezand ca voi avea tot ceea ce imi doresc. Si da, sunt trista… Dar din motive pe care nici macar eu nu le cunosc.