Belgia si cum se vinde ea februarie 21, 2008

Mi-am dat seama azi ca nu am scris nimic despre publicitatea din Belgia. Cand am ajuns acolo am observat cateva trasaturi specifice pe outdoor-urile lor, la reclamele tv si chiar in indoor. Traind printre flamanzi cateva luni m-am obisnuit cu modul lor de a isi promova produsele si serviciile. Intoarsa in tara, sunt din nou izbita de diferente.

1.  In Belgia, orice fotografie cu scop comercial ce contine personaje, foloseste modele belgiene. Suna banal dar nu e deloc asa. La noi se cumpara prea multe poze. E evident ca oamenii ce apar in imagini sau uneori chiar pe sticla, nu sunt romani. Pe mine nu ma va convinge niciodata nemtoaica superba de pe outdoor-urile Nivea sa cumpar samponul ala extraordinar… Degeaba imi promite ea ca voi avea un par la fel de blond si stralucitor ca al ei… Pur si simplu nu pot sa o cred.

2. Advertisingul lor e mult mai cuminte. E verde, la fel cum vrea si al nostru sa fie, dar nu iti dai seama de asta decat daca vrei sa iti dai seama.

3. Movul e cu siguranta culoarea anului. Da, asta se intampla si la noi, insa in vest este ceva mai evident. Poate prea evident.

Revin cu alte observatii, in curand:)

Cuvinte insirate februarie 18, 2008

Cu siguranta ne vom revedea pentru ca doua inimi mari fac ca lumea sa fie mult mai mica. Pentru ca daca ma caut si ma pierd si iar ma caut, stiu ca ma voi regasi in privirea ta. Stiu ca nu te voi uita pentru ca memoria mea poate fi gigantica. Sigur ne vom revedea pentru ca doua inimi mari fac ca lumea sa fie foarte mica. Timpul calmeaza totul. Mereu imi va ramane vocea marii ce ma face sa respir din nou, ploaia care cade din cer si uda floarea ce creste in mine. In fiecare secunda voi putea rade si voi putea plange, in orice secunda ma voi putea gandi dincolo de concret. Si daca viata e un pariu, voi paria tot pentru a fi fericit. Ma voi schimba cand destinul va trece prin fata mea fara sa ma ia cu el. Voi face din caldura soarelui o poezie. Ma voi juca cu vorbele fara a spune ceea ce vreau. Voi trece prin usi de sticla, de hartie, de fier. Nu voi lasa in urma povestea perfecta si momentul plin, ci le voi lua cu mine. Ceea ce a fost nu a fost, ci va fi intotdeauna. Absenta pe care o simt imi spune ca mai urmeaza ceva. Amintirea ta arde ca un foc lent, e apa in care inot, e aerul in care respir. Timpul calmeaza tot. Mereu imi va ramane dorinta de a respira din nou, mai adanc. Voi rade din nou si in fiecare zi ma voi gandi la tine. La aerul ud si ploaia marunta, la linistea de afara si urletele din mine. Inainte de fiecare furtuna e liniste. Dupa fiecare furtuna e liniste. Inainte de liniste, apare curcubeul. Inainte de a vedea curcubeul trebuie sa simtim nebunia furtunii. Viitorul e un strain cu ochii agitati. Cu siguranta ne vom revedea pentru ca doua inimi mari fac ca lumea sa fie mai mica.

Tara Elodiei februarie 2, 2008

Cand am plecat din Belgia mi-am promis ca ma voi bucura de intoarcerea acasa si ca nu imi voi subestima tara comparand-o in permanenta cu tot ceea ce am vazut si am trait timp de cinci luni. Intotdeauna i-am acuzat pe romanii intorsi din strainatate ca uita de unde au plecat si ca in loc sa depuna un efort pentru a face din Romania o tara mai frumoasa, sunt prea ocupati sa ii vada defectele. Astfel, am coborat cu lacrimi in ochi din avion, privind spre rasarit.

In aeroport – control de pasapoarte. Stil comunist – distanta 1 m fata de persoana din fata ta. Toate textele de comunicare intr-o singura limba. Dar intradevar, limba noastra e o comoara asa ca daca sunt straini in aeroport, nu au decat sa intrebe daca nu inteleg ceva…

Am iesit din aeroport si am simtit soarele timid atingandu-mi mainile lipsite de vointa. M-am urcat in masina Lui si am demarat in forta spre… locuri familiare. Prima mea intrebare – de ce sunt munti de zapada stransi in mijlocul strazii? El a crezut ca glumesc… ca pun intrebari retorice… Atat de normal i se parea ca zapada sa stea stransa in mijlocul strazii iar masinile sa o ocoleasca, incat a crezut ca intrebarea mea e retorica…

A doua zi a trebuit sa rezolv diverse probleme. Cand am plecat de acasa mi-am imaginat ca in maxim doua ore voi fi inapoi… Nu trebuia decat sa fac un transfer bancar, sa imi ridic bursa de studiu pe semestrul trecut si sa fac rost de un nou carnet de student… Cum spune vorba romaneasca, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ…

Transferul bancar nu l-am putut realiza pentru ca, spre uimirea mea, atunci cand facei un transfer de la o banca din Romania iti sunt necesare mai multe date decat atunci cand faci un transfer de la o banca din Belgia. Lipsa de date egal lipsa de transfer.

A fost imposibil sa imi ridic bursa pentru ca se pare ca aceasta actiune necesita o cerere de reordonantare in prealabil… abia peste o luna voi avea acces la banutii mei… Mai trist este ca a trebuit sa astept doua ore pentru a primi acest raspuns… Dar no pasa nada… 

Cel mai dragut eveniment a fost insa cel legat de recuperarea carnetului de student. Se pare ca atunci cand vrei un nou carnetel de student, este necesar sa declari pierdut la ziar carnetul vechi. Nu este vorba de necesitatea unei dovezi ca respectivul carnet a fost pierdut ci de necesitatea anuntului in ziar, neaparat anunt in ziar… Asa am ajuns eu sa stau doua ore si jumatate la posta pentru ca populatia Romaniei sa fie anuntata ca eu mi-am pierdut carnetul de student in Barcelona… foarte util si logic…

O zi intreaga de alergatura fara sa fi rezolvat nimic… Mai trist inca, atunci cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca vanzatoarea de bilete mi-a oferit un pret promotional pentru biletele cumpartate – un pret mai mare cu doua mii de lei pe calatorie…. si asta numai pentru ca am intrebat-o cat costa biletul, aratandu-i ca nu sunt la curent cu preturile. Gestul in sine mi s-a parut cu adevarat meschin. Ma intreb daca un strain ar fi intrebat care este pretul unui bilet, lui cat i-ar fi cerut?

Dupa o zi fara prea multe reusite mi-am propus sa ma delectez cu stirile zilei… Elodia pe toate programele tv… Nu am aflat mare lucru despre ce s-a mai intamplat cu politica sau economia Romaniei dar stiu ca o femeie pe nume Elodia a disparut de acasa… pentru ca Elodia e un nume important… Elodia are propriul serial, i s-au dedicat poezii, melodii, acum scriu si eu despre ea pe blog. Elodia e un brand al Romaniei. Romania e tara Elodiei.

Nu vreau sa denigrez tara in care traiesc… niciodata nu mi-au placut cei care fac asta…  Nu vreau decat sa nu inchid ochii la ceea ce se intampla in jurul meu. Pentru ca, ceea ce se intampla in jurul nostru, sistemul in care ne dezvoltam si fluctuatiile acestuia ne fac sa fim ceea ce suntem.

In ziua aceea mi-am dat seama ca oricat de mult as iubi Romania, nu imi vad viitorul in tara Elodiei.