Consider că la 21 ani dezvoltarea profesională este foarte importantă. Personalitate se formează până la această vârstă şi se dezvoltă după ea în funcţie de mediile sociale pe care le frecventăm.
Atunci când faci prea multe eforturi pentru a fi sigur că îţi foloseşti întreg potenţialul poţi să întâmpini două dificultăţi – să oboseşti, uşor irelevant – sau să pierzi o mulţime de alte momente frumoase alături de cei dragi.
Îmbinarea dintre profesional şi personal nu e un compromis viabil. Nu cred că trebuie să lucrezi numai cu persoanele care îţi plac sau să îţi placă doar acei oameni care au acelaşi pattern cultural şi social ca tine. Se pare că am definit astfel o problemă.
Mergând pe firul roşu, ajungem la analiza situaţională. Majoritatea persoanelor care au celebra carieră de succes nu se bucură de aceeaşi fericire şi în plan personal.
Când ai de ales dintre două rele, e bine să alegi răul cel mai mic, spune vorba din popor. Cum îţi dai seama care e răul cel mai mare şi care este răul cel mai mic? Probabil că e genul de situaţie în care indiferent ce decizie vei lua, vei rămâne cu ceva frustrări. Dar probabil că aşa sunt toate deciziile noastre, într-o măsură mai mare sau mai mică.
Dreaming is not choosing îmi spunea o prietenă. Dar mai avem timp pentru a visa?
