Pentru o femeie speciala octombrie 21, 2008

EA e o fasie ingusta de matase fina, taiata asimetric si netivuita. In spatele ochilor negri, bine conturati de cele mai scumpe Kohl-uri inventate, e o poveste prea complicata pentru a-ti mai fi spusa. E o poveste veche si o poveste noua, povestea de ieri si povestea de maine.

EA e o schita care nu ii place. E facuta de ea insasi cu sudoare si efort insa ei nu ii plac schitele neterminate.

EA e anima care nu cauta un animus. Nu il mai cauta pentru ca are impresia ca undeva pe drum l-a gasit deja dar nu si-a dat seama la timp. E o adiere blanda dar blazata.

EA e un bat de chibrit superlong dar e tocmai singurul bat din cele 45 care nu are atasat fitilul pentru aprins. Trupul ei firav, inalt, invelit de haine vesnic noi, iti da impresia ca s-ar putea frange numai datorita greutatii vestmintelor.

Parul ei castaniu reflecta tristetea unei paduri de stejar, la finalul toamnei. EA stie asta prea bine pentru ca tot ceea ce este EA e o schita proprie, neterminata.

EA nu este trista niciodata. Dar nici vesela. Nici fericita. EA este o fasie de matase foarte fina, aruncata intr-o doara deasupra unei genti Hermes. E o fasie care nu va fi niciodata tivuita sau purtata.

Conversatie octombrie 19, 2008

EA: De ce ai schimbat postul? Imi placea melodia aia…

EL: Da, e frumoasa dar e prea lenta, ma face sa adorm si acum ma chinui sa conduc… Daca tu vrei neaparat…

EA: Nu, e ok, las-o pe asta. E ok.

EL: Mai avem 100 km si sunt rupt de oboseala.

EA: Mergi prea repede…

EL: Pai am doar 70/h, cum merg repede?
EA: Nu acum, asa, in general.

EL: Pe autostrada?

EA: Nu, asa, in general.

EL: Nu inteleg.

EA: Nu-i nimic. Pune melodia aia lenta, te rog.

“Ascunselea” in spatele cuvintelor octombrie 16, 2008

Cuvintele sunt mijlocul tipic de exprimare al bipezilor rationali. Nu inteleg insa de ce, uneori, acesti bipezi se grabesc sa vorbeasca inainte de a gandi. Sau de ce prefera sa spuna lucruri neadevarate de teama de a nu parea vulnerabili. Sau de ce naiba nu tac atunci cand trebuie sa actioneze, nu sa vorbeasca…

Morala: limbajul in sine necesita un management strategic. Propun economia de cuvinte grele pentru eficientizarea costurilor. Si cred ca sunt prima care ar trebui sa actioneze in acest sens.

La route est longue sau nu octombrie 12, 2008

Magheru orei 22:30, duminica seara. Motocicleta se rasuceste violent in mijlocul strazii, se loveste de bordura, scoate scantei. Cei doi motociclisti se ridica siderati de jos; au reusit sa sara la timp pentru a se salva. Uleiul se scurge din motocicleta ca sangele. Cativa tineri alearga sa vada daca pot ajuta victimele. In fata mea, un tip imbracat in verde isi aprinde nonsalant o tigara. Inima imi sta in loc. La numai 2 metri mai in fata, o masina cu cerculete care se intrepatrund opreste in fata mea. Un ranjet pervers si o invitatie la nu-stiu-ce. Trec scarbita mai departe.

23:00, autobuzul meu nu vrea sa mai ajunga in Piata Romana. Trece pe langa mine o ambulanta. Imi sta din nou inima pe loc. Iau alt autobuz. Imi amintesc sa cobor abia la capat… Merg pe jos de la aeroport pana pe faimoasa Biharia. Muncitori, baieti de cartier, glume proaste, frig, teama, imaginea motocicletei rasturnate violent.

23:20, traversez grabita, pe trecerea de pietoni din fata OMV-ului. Aud scartait de roti… ma orbesc doua faruri. Franele sunt fortate la maxim. Fractiunea de secunda e prea mica pentru a ma lasa sa reactionez. Sau poate eu sunt nepregatita pentru astfel de situatii… In soldul drept simt o lovitura usoara. Ma prabusesc pe sol si incerc sa imi dau seama cat e de grav ceea ce se intampla. Aud iar roti… Ridic capul si vad o masina mica, eleganta, poate un Crysler. Vad cum da cu spatele, schimba banda si pleaca. Pur si simplu pleaca. Nu reusesc sa disting numarul, e prea intuneric, sunt prea speriata. Mai circula si alte masini… trebuie sa ma ridic din strada si sa merg mai departe.

23:37, ora la care imi dau seama cat sunt de norocoasa ca sunt in viata, ca am alaturi oameni colorati, ca mi se ivesc fel de fel de oportunitati si nu sunt in stare sa le apreciez. Pentru ca sunt prea ocupata sa vad lipsurile in loc sa apreciez lucrurile cu adevarat frumoase. Pentru ca apreciez o fantasma mai mult decat zece realitati. Pentru ca nu apreciez ziua de maine daca nu se incadreaza in tipare. Pentru ca mi-am rasturnat piramida de nevoi din teribilism. Pentru ca refuz sa imi asum responsabilitatile actelor mici dar ma cred in stare de fapte mari. Pentru ca m-am complacut prea mult timp intr-o stare pe care, in realitate, am depasit-o.

1:15, camera mea dezordonata imi sugereaza ca e momentul sa fac ordine.

Jusqu’ici tout va bien octombrie 12, 2008

 

Je suis un homme octombrie 12, 2008

Je suis un homme au pied du mur
Comme une erreur de la nature
Sur la terre, sans d’autres raisons
Moi je tourne en rond, je tourne en rond

Je suis un homme et je mesure
Toute l’horreur de ma nature
Pour ma peine, ma punition
Moi je tourne en rond, je trourne en rond.

Bărbatul şi femeia: o nouă clasificare octombrie 12, 2008

Azi nu cred că femeile sunt de pe Venus şi bărbaţii de pe Marte. Propun noi categorii în combinaţii absolut fatale!

1. Femeile care sunt atât de implicate în propria lor viaţă încât adoră să fie chinuite pentru a simţi asta cât mai bine. Alături de ele se află bărbaţii care ar putea să lipsească fără nici o problemă de la o mulţime de evenimente, pentru că, oricum, şi atunci când sunt prezenţi, îşi folosesc numai o mică parte a propriei capacităţi.

2. Mai departe, avem femeia independentă. cu o carieră perfectă, invidiată şi simpatizată. Departe de agora, ea care caută suferinţa şi se autodeprimă în stil bohem, chiar şi fără motiv. Orice eveniment este o problemă de speculat. Ei îi alăturăm bărbatul care are mereu dreptate. El are puterea de a domina. În cazul în care pierde această capacitate, devine frustrat  

3. Femeia-bărbat. Este femeia care încearcă să îşi trăiască viaţa ca un bărbat. Se distrează, nu ia lucrurile în serios, se bucură de fiecare moment al vieţii ei. Nu ştie niciodată nici ce va face peste doi ani, nici ce va face peste zece minute. Lângă ea putem aşeza bărbatul cult, conştient de valoarea sa. Atât de conştient încât respiră asta prin toţi porii. E labil sentimental, cere foarte mult de la viaţă, e mereu nemulţumit şi are tendinţa de a îi minimiza pe cei din jurul său.

Clasificarea nu este exhaustivă şi admit că tipologiile se pot divide la infinit.

Cand lucrurile nu se intampla conform planului octombrie 10, 2008

Când ai planurile facute pentru următorii ani dar nu eşti sigur de ceea ce vei face mâine, ceva e în neregulă. Când planurile sunt date peste cap de două ori în acelaşi an şi nu ai idee dacă e de bine sau e de rău, din nou ceva e în neregulă. Când lucrurile se întâmplă mai repede decât ai fi crezut, simţi că pământul îţi fuge de sub picioare. Când lumea asta îţi pare prea mare şi trebuie să te chinui să fii la fel de mare, te simţi impotent. Drumul se face mergând dar dacă ajungi în deşert, trebuie să îţi asumi răspunderea. Dar drumul mai lung este întotdeauna cel mai frumos. Iar o linie dreaptă şi întreruptă este doar aparent mai lungă decât una serpuită. Dincolo de tendinţa refulată de automotivare, îmi dau seama că viitorul este, din când în când, incert.

Despre frumusete, fara hartie glossy octombrie 7, 2008

In momentul acesta, pe biroul meu dezordonat – pentru ca mie mi se pare ca dezordinea in sine e ceva feminin – se afla 3 carti care abordeaza relatiile publice si 5 care vorbesc despre marketing. Desigur, departajarea aceasta e pur formala. Pe langa acestea, mai am langa mine Schizosonetul lui Adrian Chivu. Intr-un colt al mesei se vede coperta ultimului numar din Marie Claire. Citesc, printre altele si reviste adresate femeilor. De asemenea, din cand in cand, citesc si site-uri care au acelasi target. Nu imi place ca atat primele, cat si cele din urma, desi au in centru stereotipul femeii independente, carieriste etc., subestimeaza mult nevoia de content de calitate a doamnelor si a domnisoarelor. Citim mult prea multe advertoriale si nici macar nu sunt bine scrise. Am descoperit un blog interesant care pare sa iasa din aceste tipare. E de fapt un jurnal al mai multor femei care, sub masca permisiva a anonimatului, vorbesc de fapt despre chinul de a fi femeie. Fara hartie lucioasa, cu multa sinceritate si un strop generos de aciditate. Ma intreb daca blogul acesta va rezista in timp si care e miza pusa in joc. Dar, pana voi afla, sunt fericita sa pot citi texte adresate femeilor fara sa am impresia ca am plonjat brusc in universul bamoo-ist de weekend.

Compromis octombrie 7, 2008

Substantivul compromis, are conform DEX-ului următoarea definiţie: Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele.

Interesant este că acelaşi cuvânt, atunci când are valoarea morfologică de adjectiv, se explică în felul următor:  (despre persoane)  Care este cu reputaţia pătată; discreditat; dezonorat. 2) (despre acţiuni, planuri) Care este pus în pericol; aflat în primejdie; primejduit; zădărnicit.

Cum facem compromisuri fără a ajunge să fim compromişi? Cum pot fi impacate potenţa şi dorinţa cu propriile concretizări din viata reală? Ce faci când tu vrei tu şi poţi dar verbul a putea se foloseşte doar cu valoare impersonală? Adică Nu se poate…

Pentru că un răspuns la intrebarea asta nu am găsit, nu imi rămâne dacât să îmi amintesc ca Cioran, dintr-un exercitiu de autodepăşire, a publicat cărţi în alte limbi tocmai pentru că limba română este foarte permisivă şi are un vocabular care uşureaza scrisul. Însă ce ne facem când nu limba e problema, ci constrângerile astea… impersonale?