El si costumul lui cu dungi decembrie 16, 2008

Pe biroul sau ordonat, obiectele timide sunt asezate pe categorii – creioanele la creioane, pixurile la pixuri, post-it-urile la post-it-uri. Geamurile mari si curate privesc cu zgarcenie laptopul deschis. Telefonul suna de 3 ori si se opreste.

Imbracat intr-un costum negru cu dungi subtiri, sta pe scaunul portocaliu si scrie meticulos in agenda mare, cu o coperta scortoasa din piele verzuie.

Lumea lui e agenda aceea iar ingradirea cea mai mare e lumea de dincolo de geamuri.  Pasii lui bat zilnic acelasi drum. Masina sa neagra parcurge zilnic acelasi numar de kilometri.

Ziua de maine nu ii va aduce nici un mister insa pentru el asta nu e o problema. Din contra, previzibilitatea e una din aspectele cele mai frumoase ale universului sau.

El nu stie daca e fericit dar nici macar nu se intreaba vreodata asta. El nu a simtit niciodata impulsul de a sari de pe o cladire inalta doar de dragul de a cunoaste pentru cateva secunde emotia caderii.

Intotdeauna geamurile mari si curate vor privi cu zgarcenie laptopul deschis. Telefonul va suna mereu de 3 ori si apoi se va opri. Creioanele vor sta la creioane, pixurile la pixuri…

Si dacă ar fi ea? decembrie 12, 2008

Ai simţit vreodată că versurile astea ar putea fi reale? Sau măcar emoţia agorei?

O cana cu ciocolată caldă şi o cutie cu bijuterii decembrie 9, 2008

Asta e alăturarea perfectă pe care am descoperit-o săptămâna trecută pe Strada Popa Tatu, la numărul 24, aproape de gălăgiosul B52.

Străduţa îngustă găzduieşte un magazin parcă îeşit din contextul aglomeraţiei urbane. Poartă în aer versurile  lui Garou şi ritmurile lui Alejandro Sanz. În vitrine se întrevede totuşi, în îmbinări diverse de culoare şi materie,  zbuciumul şi agitaţia femeii de azi. Mirosul de ciocolată aburindă şi tisană parfumată te întâmpină de la intrare. Nu prea pare să fie un magazin de bijuterii, ci un loc cosmopolit de întâlnire.

În timp ce mi-am savurat ciocolata cu aromă de scorţişoară, am aflat povestea locului în care mă aflam. Magazinul se numeşte Charlotte M. şi e mai degrabă o galerie de artă decât un magazin. Toate modelele se găsesc în maximum 5 exemplare, toate sunt realizate de creatori de succes, din Franţa, Spania, Brazilia, România. Modelele sunt organizate pe colecţii tematice şi fiecare din ele spune o poveste.

Am parasit magazinul cu promisiunea că mă voi întoarce pentru cumpărăturile de Crăciun. Şi cu gandul că mă voi întoarce pur şi simplu pentru a mai bea o ciocolată caldă tresărind pe muzică franţuzească, la o conversaţie interesantă despre calcedonie, zamac şi ambră.

Lansare de produs in real life decembrie 4, 2008

Lansarea pe piata a unui nou produs este, fara indoiala, o provocare. Dincolo de discutiile fascinante despre atributele produsului sau deciziile strategice si tactice pe care trebuie sa le luam, lansarea unui produs trebuie sa fie o experienta prin excelenta… tactila.

Nu minimizez cu nimic cunostintele teoretice si aplicare lor. Consider chiar ca nu exista practicieni eficienti care sa nu dispuna de o serie de cunostinte bazice in domeniul in care activeaza. Totusi, cred ca atunci cand dorim sa intram pe piata cu un produs – fie el un nou tip de margarina sau un magazin de electrocasnice – trebuie sa luam in calcul elementele si problemele de logistica. Astfel de elemente lipsesc de cele mai multe ori din cartile de marketing pe care le citim cu mare placere si interes.

Astfel, sunt convinsa ca interactiunea directa si apropiata cu produsul si universul sau sunt imperative. Cred ca marketerul trebuie sa creasca in acelasi timp cu produsul, sa cunoasca perfect gustul pe care margarina sa il are daca e intinsa pe paine, cu gem, cu sare, cu ciocolata. Tot el trebuie sa stie care e pozitia fiecarei placute de parchet din magazinului de electrocasnice, sa stie perfect pozitia fiecui obiect din spatiul de expunere.

Nu militez impotriva diviziunii muncii. Nu cred ca oamenii de marketing ar trebui sa faca tot efortul atunci cand este lansat un nou produs. Cred insa ca ei trebuie sa interactioneze cat mai mult posibil cu produsul lor si sa isi adapteze strategiile  nu la ceea ce isi doresc sa fie produsul in plan teoretic, ci la ceea ce este el in plan real. Sau, mai bine spus, sa faca eforturi pentru ca produsul sa ajunga ceea ce isi doresc, nu sa adapteze ceea ce isi doresc la produsul care, la un moment dat. ajunge sa se afle in fata lor.

Poseta, muzica si comportamentul agresiv decembrie 4, 2008

Poseta mea si-a pierdut de mult rolul de accesoriu feminin. A ajuns un sac in care stau ingramadite fel de fel de obiecte (in)utile. Azi am gasit o foarfeca imensa si un centimetru(!). Nu-mi aduc aminte sa fi avut nevoie de acesti itemi in ultimele 2 saptamani… In plus, poseta mea e un fel de gaura neagra. Desi e extrem de mare si incapatoare, tot ceea ce intra devine brusc greu de gasit.

In ultimele saptamani am fost la 4 petreceri, fiecare cu participanti extrem de diferiti. Fiecare eveniment a avut o semnificatie aparte. Am avut insa placerea de a asculta cateva melodii de seama la toate cele 4 evenimente. Astfel, am avut ocazia sa observ cum sute de oameni complet diferiti au avut reactii similare ascultand aceleasi melodii. Poate pentru unii pare ceva logic, pentru mine a fost surprinzator.  

In timp ce ma gandesc la muzica si ma uit la poseta mea rebela, aud pe fundal o discutie interesanta despre comportamentul agresiv. Ascultand cuvintele astea inima imi bate parca mai tare… Comportament agresiv este antisocial. Nu stiu daca ma sperie discutia sau faptul ca am avut timp sa analizez problema muzicii si a diverselor grupuri sociale dar nu am apucat sa scot foarfeca imensa din geanta. Ma intreb daca am o problema de prioritizare sau pur si simplu imi definesc o ordine de valori diferita, pe care inca nu am inceput sa o constientizez.