Fiecare sistem din care se întâmplă să facem parte la un moment tO, are propriile sale reguli. Fiind o organizaţie anterioară apartenenţei noastre la structurile sale, regulile de funcţionare pot fi diferite faţă de propriile principii. Având scopul de a îndeplini anumite obiective în cadrul sistemului despre care vorbim, ne putem afla în situaţia în care suntem obligaţi să înţelegem sistemul şi să ne adaptăm la acesta. Un sistem integru va avea reguli integre. Unul pervers va presupune un procent de perversitate. Ce putem face dacă sistemul în care plonjăm e diametral opus aşteptărilor noastre şi modului nostru de a gândi? Cea mai simplă variantă ar fi căutarea unui alt mediu. O soluţie de compromis e abordarea unui comportament specific environmentului. O soluţie pe care o consider de inacceptat e schimbarea la 180 grade pentru atingerea obiectivelor.
Verticalitatea e singura valoare care ne-ar putea ghida spre un răspuns, în teorie şi în practică.
Azi mi s-a reconfirmat că drumul e lung şi raportarea la un singur sistem reprezintă, de fapt, o dovadă specifică autolimitării. Dezvoltarea personală se obţinee prin cel puţin 9 sisteme combinate, din nou, în teorie şi practică.
Morala ar fi că tindem să vedem copacii şi nici măcar nu ne imaginăm că pădurea ar putea ascunde fluturi. Da, fluturi, genul acela de fluturi pe care, dacă îi simţi în stomac, s-ar putea să te facă fericit.