Am înţeles azi că relaţia dintre traficul bucureştean şi viaţa bucureştenilor este similară relaţiei dintre lumea formelor şi lume ideilor. Cu rezervele necesare realizării unei comparaţii între o poezie şi o strofă dintr-un cântec de cabaret, îmi voi argumenta concluzia.
Scopul tuturor maşinilor din trafic este acela de a ajunge la destinaţie. Unii au destinaţii mai îndepărtate decât alţii, unii sunt mai grăbiţi, alţii au mai mare dexteritate la volan. Atunci când o parte din maşini se hotărăsc să nu mai respecte regulile de circulaţie, şi celelalte le urmează exemplul. Atunci când un şofer e foarte grăbit, ceilalţi se grăbesc de asemenea, blocând astfel intersecţiile, fără a se gândi măcar să îi lase calea liberă şoferului grăbit.
Atunci când traficul e blocat, aglomerat, greoi, fiecare şofer caută vinovaţi în jurul său. Niciunul nu îşi asumă faptul că traficul e îngreunat de propria sa prestaţie.
Dacă are loc un accident, singurul interes al şoferilor implicaţi va fi acela de a nu îşi pierde permisul auto. Nici o mustrare de conştiinţă nu îi va face să doarmă greu noaptea, nimic nu îi va împiedica să se urce la volan a doua zi, cu privirea limpede şi piciorul apăsat pe acceleraţie.
Nu consider că mai e măcar necesar studiul comparativ întrucât constatarea mea se află la limita redundanţei.
