Am primit pe mail, ca spam desigur:
În apartamentul de deasupra celui in care locuiesc, isi au resedinta un El si o Ea. O pereche dubioasa, ar spune mulţi. Victime ai societaţii în care trăim, ar spune alţii.
El e un tip pe la 30 ani. Ea e o tipa tinerică, dar nu îndrăznesc să îi presupun vârsta pentru că noi femeile nu prea ne-o arătăm. Amândoi lucrează. Locuiesc împreună de cel puţin 3 ani. Mult timp am crezut că sunt căsătoriţi. Pleacă uneori împreună dis de dimineaţă. Alteori pleacă separat, alteori el nu pleacă deloc. Se întorc foarte târziu acasă, au funcţii de management, amândoi. Ceea ce mă uimeşte foarte tare este însă atitudinea pe care o au unul faţă de altul: fie se ceartă, fie discută despre serviciu. Nu i-am văzut niciodată zâmbinu-şi cald sau spunându-şi lucruri frumoase. Nu i-am văzut sărutându-se fugitiv de la revedere.
Uneori ies seara în oraş. Ea e atent coafată, el are costume impecabile. Pe drumul de la scară, la maşină, de regulă vorbesc la telefon. Nu unul cu celălalt, desigur.
Azi i-am văzut în pizzeria de vis-a-vis. Statăeau la o masă retrasă. Nu am avut cum să nu aud cum ea îi explica lui că a cunoscut un coleg la serviciu… Nu am putut să nu mă gândesc cât va dura până când relaţia ei cu acel coleg va ajunge ca relaţia EI cu El.
Ideea povestii se lega fireşte de tendinţele carieriste ale tinerilor de azi, tendinţe care duc adesea la dezrădăcinarea valorilor tradiţionaliste specifice familiei. Ce anume mă determină să mă opresc asupra poveştii celor 2? Inducerea maselor într-o anumită direcţie, printr-un canal sau un altul, în funcţie de evenimentele sociale ale momentului. Azi suntem pro carierism, mâine împotriva… azi apreciem femeile de carieră, maine le blamăm… ideile sunt sau nu ale noastre… grupurile de influenţă şi presa dictează mult prea mult opinia publică.
Mi-aş dori să întâlnesc mai mulţi oameni care gandesc singuri şi se comportă conform valorilor proprii… Nu e o constatare noua dar, din când în când, trăim în iluzia adeveririi confesiunilor.
Wow, vreau si eu spam d-asta. Chiar instructiv…
Personal, cred ca e bine sa ai o cariera pentru satisfactia proprie si in caz ca EL fuge cu una mai tanara. Din nefericire, astazi divortul este mai frecvent decat in vremurile in care femeia era “la cratita”.
Depinde de asteptarile fiecareia: unele se multumesc cu pensie alimentara, altele sunt independente. E o problema de alegere, iar casatoria “din interes” la 22 de ani este calea usoara.
Toate la timpul lor…
Dani, mă îndoiesc sincer că te-ar marca în mod fundamental un astfel de email
Alexandra, mă bucur că ai păreri proprii şi fundamentate. Sunt convinsă că odată cu trecerea timpului, cum e şi firesc, vei vedea altfel instituţiile vieţii. Vorba ta, toate la timpul lor. Important e, dincolo de poveste, să gândim cu propriile capete.
incerci sa scapi de spamul televizat si dai peste cel din email… trist ca tot mai putini gandesc pe cont propriu… defapt nu sunt ei mai putini ci sunt restul oilor mai multe… intr-o vreme imi puneam speranta in generatiile post ‘89 dar am ajuns sa ma indoiesc tot mai mult de ele.
desi libertatea de exprimare si accesul la informatie faciliteaza orice dilema noi ne afundam tot mai mult in probleme pe care nimeni nu vrea sa le rezolve.
ramanem cu certitudine cu speranta in suflet ca un viitor mai bun e pus de-o parte macar pentru nepotii nostri.