Oh baby baby it’s a wild world septembrie 30, 2009

Singurele limite reale sunt cele pe care ţi le impui singur.

Când te urci într-un avion şi te ridici de pe sol îţi dai seama că întreg universul la care te raportezi sistematic – locuinţa TA, strada TA, jobul TĂU etc. - este de fapt un punct insignifiant pe o hartă imensă la care în mod normal nu ai acces. Sau nu vrei să ai acces. Sau, mai grav, nu eşti capabil să vrei să ai acces. În momentul acela, când avionul se înalţă, te gândeşti că ai putea călătorii mai mult, ai putea să te muţi chiar în altă ţară, ai putea să faci o mulţime de lucruri dacă ai încerca să dărâmi zidul între micro-universul tău şi lumea reală.

De câte ori însă te-ai gândit că TU, ca individ, nu eşti decât un punct limitat iar cei din jurul tău reprezintă macro-mediul? De câte ori ţi-ai dat seamă că ai putea să înţelegi mult mai multe lucruri dacă nu te-ai mai gândi atât de mult la dezvoltarea TA, la obiectivele TALE, la viitorul TĂU? Câte cuvinte au răsunat pe lângă tine fără să încerci cu adevărat să le înţelegi miza?

De ce vrei să fii turist în ţări străine dacă nu eşti capabil să fii băştinaş în ideile celor din jurul TĂU? Câte pahare s-au golit, câte zâmbete sparte s-au disipat, câte cerculeţe de fum şi-au găsit cuibul în părul tău, câte versuri au zdrăngănit lângă urechea ta ursuză, câte rânduri au alergat în faţa pupilelor tale albe, câte parfumuri s-au stins înainte să atingă nasul tău strâmb, toate, toate fără ca TU să fi avut bunăvoinţa de a le observa măcar?

Singurele limite reale sunt cele pe care ţi le impui singur.

Vechea Smyrna şi deliciile interculturalităţii septembrie 14, 2009

Conferinţa din Izmir mi-a reamintit de ce că mediul academic  este cea mai frumoasă dintre lumile posibile, cum ar spune Leibniz. Într-o încăpere plină de profesori şi conferenţieri, mi-am dat seama, încă o dată, cât este de lung drumul pe care îl am în faţă.

Mai mult decât atât, am avut ocazia de a cunoaşte oameni incredibili şi în afara universităţii, am aflat o mulţime de lucruri despre ţările asiatice şi despre economia Turciei, am vizitat Agora Smyrnei şi bazarul imens al oraşului. Aş putea scrie o carte despre cultura minunată pe care abia am reuşit să o întrezăresc în scurta mea escapadă.

Deliciul calatoriei l-au reprezentat micile probleme care nu au întârziat să apară – privirile insistente, verificările extraprelungite ale paşaportului meu în timp ce orice alt paşaport era verificat în numai două munute, neprocesarea rezervării la hotel, imposibilitatea de a schimba valută în bănci etc.

Fără vreo urmă de egoism, pot spune că cele mai frumoase experienţe  sunt cele în care ne aventurăm fără partener de drum, fie că e vorba de călătorii în interior sau exterior. Şi nu mă refer la interiorul sau exteriorul României.