El nu ştie să cânte la chitară. Deloc.
Chitara şi corzile sale învată să vorbească, să recite, să tremure, în braţele Sale încordate. Odată atinsă, Ea, chitara, căci Ea e singurul personaj din povestea de azi, refulează acorduri în limbi pe care El nu le vorbeşte.
El nu ştie să cânte la chitară.
Zgomotul apăsat al ploii, rafalele neliniştite de vânt, toate amuţesc la auzul chitării. Nici măcar ele nu O pot acompania. Chitara vorbeşte în concepte metafizice şi tot realul amuţeşte la auzul lor.
El nu ştie să cânte.
Chitara Sa are însă voinţă proprie şi e teribil de neascultătoare. Publicul vine şi pleacă, râde, plânge, cântă, ţipă, însă e irelevant. Chitara nu e motivată de aplauze şi nici de zâmbete sparte.
El nu ştie.
