Intimitatea unui aşternut alb în care doarme un roman.
O mie de fereastre mari, deshise spre două mii de câmpuri de margarete.
Numai pereţi pictaţi în valori colorate.
O cafea catifelată din care se ridică aburii unor priviri calde, în fiecare zi. Sau de două ori pe zi.
Biciclete. Multe biciclete şi drumuri în construcţie.
Onestitate.
O poiană plină de parfum de liliac şi copii alergând în picioarele goale.
Un pianist invizibil şi un chitarist omniprezent.
Toate lucrurile astea simple, în orice ordine şi fără un plan prealabil.
merci. mi-ai adus aminte cata liniste iti aduc in suflet lucrurile simple. in fuga mea dupa extraordinar, devenisem nerecunoscatoare si vanitoasa!