Şi-a pus viaţa în farfurioara ceştii de cafea pe care mi-a oferit-o.
Două ore nu i-au ajuns însă decât sa schiţeze un contur fad din fum de tutun negru. Zidurile lingvistice s-au spart toate, rand pe rând, dărmate de hohote de râs sau de inundaţii la fel de naturale. Compasul a pictat pentru prima dată fără a fi forţat să o facă iar opera de artă nu a îndrăznit să fie simetrică. Răspunsurile nu au acceptat întrebări prealabile iar concluziile au lipsit cu o desăvârşire colorată. Alteritatea a luat locul individualismului şi individualismul a luat locul alterităţii. Proximitate, kinetică, paralimbaj, toate s-au înghesuti într-o ceaşcă de cafea neagră, fără zahăr.
Scaunul gol continuă să spună povestea farfurioarei.
