Facultatea de Management, SNSPA iulie 15, 2009

Puţine lucruri m-au bucurat în ultimul timp aşa cum mă bucura înfiinţarea Facultaţii de Management în cadrul SNSPA. Cred că Şcoala Naţională şi-a asumat întotdeauna sarcina de a pregăti temeinic tinerii cu potenţial. Lansarea Facultăţii de Management e un pas înainte în acest sens, pas timid care va face o schimbare la nivelul învăţământului universitar.

Numărul mare al candidaţilor nu face decât să confirme încrederea candidaţilor în nivelul de educaţie oferit de SNSPA. Subsemnata vă invită să nu ocoliţi site-ul www.management.snspa.ro pentru că va deveni în curând unul de referinţă pentru domeniul antreprenorial şi organizaţional.

O cana cu ciocolată caldă şi o cutie cu bijuterii decembrie 9, 2008

Asta e alăturarea perfectă pe care am descoperit-o săptămâna trecută pe Strada Popa Tatu, la numărul 24, aproape de gălăgiosul B52.

Străduţa îngustă găzduieşte un magazin parcă îeşit din contextul aglomeraţiei urbane. Poartă în aer versurile  lui Garou şi ritmurile lui Alejandro Sanz. În vitrine se întrevede totuşi, în îmbinări diverse de culoare şi materie,  zbuciumul şi agitaţia femeii de azi. Mirosul de ciocolată aburindă şi tisană parfumată te întâmpină de la intrare. Nu prea pare să fie un magazin de bijuterii, ci un loc cosmopolit de întâlnire.

În timp ce mi-am savurat ciocolata cu aromă de scorţişoară, am aflat povestea locului în care mă aflam. Magazinul se numeşte Charlotte M. şi e mai degrabă o galerie de artă decât un magazin. Toate modelele se găsesc în maximum 5 exemplare, toate sunt realizate de creatori de succes, din Franţa, Spania, Brazilia, România. Modelele sunt organizate pe colecţii tematice şi fiecare din ele spune o poveste.

Am parasit magazinul cu promisiunea că mă voi întoarce pentru cumpărăturile de Crăciun. Şi cu gandul că mă voi întoarce pur şi simplu pentru a mai bea o ciocolată caldă tresărind pe muzică franţuzească, la o conversaţie interesantă despre calcedonie, zamac şi ambră.

“Ascunselea” in spatele cuvintelor octombrie 16, 2008

Cuvintele sunt mijlocul tipic de exprimare al bipezilor rationali. Nu inteleg insa de ce, uneori, acesti bipezi se grabesc sa vorbeasca inainte de a gandi. Sau de ce prefera sa spuna lucruri neadevarate de teama de a nu parea vulnerabili. Sau de ce naiba nu tac atunci cand trebuie sa actioneze, nu sa vorbeasca…

Morala: limbajul in sine necesita un management strategic. Propun economia de cuvinte grele pentru eficientizarea costurilor. Si cred ca sunt prima care ar trebui sa actioneze in acest sens.

Bărbatul şi femeia: o nouă clasificare octombrie 12, 2008

Azi nu cred că femeile sunt de pe Venus şi bărbaţii de pe Marte. Propun noi categorii în combinaţii absolut fatale!

1. Femeile care sunt atât de implicate în propria lor viaţă încât adoră să fie chinuite pentru a simţi asta cât mai bine. Alături de ele se află bărbaţii care ar putea să lipsească fără nici o problemă de la o mulţime de evenimente, pentru că, oricum, şi atunci când sunt prezenţi, îşi folosesc numai o mică parte a propriei capacităţi.

2. Mai departe, avem femeia independentă. cu o carieră perfectă, invidiată şi simpatizată. Departe de agora, ea care caută suferinţa şi se autodeprimă în stil bohem, chiar şi fără motiv. Orice eveniment este o problemă de speculat. Ei îi alăturăm bărbatul care are mereu dreptate. El are puterea de a domina. În cazul în care pierde această capacitate, devine frustrat  

3. Femeia-bărbat. Este femeia care încearcă să îşi trăiască viaţa ca un bărbat. Se distrează, nu ia lucrurile în serios, se bucură de fiecare moment al vieţii ei. Nu ştie niciodată nici ce va face peste doi ani, nici ce va face peste zece minute. Lângă ea putem aşeza bărbatul cult, conştient de valoarea sa. Atât de conştient încât respiră asta prin toţi porii. E labil sentimental, cere foarte mult de la viaţă, e mereu nemulţumit şi are tendinţa de a îi minimiza pe cei din jurul său.

Clasificarea nu este exhaustivă şi admit că tipologiile se pot divide la infinit.

Haideţi să chiulim de la birourile gri septembrie 15, 2008

Azi a fost frig şi a plouat. Picăturile au fost mari si ude. Cerul a fost gri si trist. Copiii au început şcoala. Adolescenţii au început şcoala. Părinţii au dus copii la şcoală. Profesorii s-au dus şi ei la şcoală. E interesant cum ei toţi, de vârste diferite şi statuturi la fel de diferite, sunt implicaţi în acelaşi sistem.

Apartenenţa la un sistem oferă un sentiment de împlinire. Fac parte dintr-un grup, mă identific cu acesta, mă prezint prin el. Sunt elev, student, profesor. Sistemul eduativ e o carte de vizită. Pe măsură ce – din păcate – avansăm în vârstă, ne prezentăm prin adevărata carte de vizită. Ma numesc Iulică Mărgăritar şi vă sun din partea companiei X. Banca incomodă cu două locuri a fost înlocuită de biroul din lemn de cireş, bine lăcuit, de scaunul ergonomic atent selectat. Colega de banca s-a transformat şi ea; fata cu două codiţe şi pistrui e acum femeia de carieră cu laptop şi 5 telefoane. Profesorul nu îţi mai da note mici; managerul în schimb îţi dă bile negre.

Mulţi dintre noi atribuim venirii toamnei începerea şcolii. Atunci când vine prima ploaie de toamnă am impresia că sunt încă în liceu şi trebuie să iau o pauză. Atunci când vine toamna cu picăturile ei ude de ploaie am impresia că trebuie să chiulesc, că am fel de fel de probleme emoţionale pe care trebuie neapărat să le discut cu vreun prieten răbdător. Am tendinţa de a mă ridica din bancă pentru a mă îndrepta spre un bar cochet, în care să mă ascund de profesor, de părinţi.

Întradevăr, nu putem compara responsabilităţile unui licean cu cele ale unui angajat, indiferent de poziţia lui. La fel de adevarat este ca am toate argumentele necesare pentru a convinge pe oricine că un angajat are un randament mai bun dacă nu petrece toate cele 8 ore în incinta unei clădiri gri şi monotone. Altfel spus, chiulul de la serviciu, în cantităţi moderate, e la fel de benefic ca şi chiulul de la liceu.

Haideţi să chiulim de la birourile gri! Aştept propuneri cu mare interes.

Stiati ca?… sau fiecare cultura cu ciudateniile ei ianuarie 24, 2008

In Belgia – femeile nu se spala pe maini dupa ce merg la toaleta?
In Anglia – exista inclusiv strazi pe care nu ai voie sa fumezi?
In Luxemburg – 50% dintre localnici au cel putin un catel iar in baruri poti fuma dar numai intr-un anumit interval orar?
In Franta – taxele de autostrada sunt diferite pe drumul de venire decat cele de pe drumul de intoarcere?

De ce nu imi place sa lucrez intr-o companie belgiana… decembrie 4, 2007

Pentru ca nu inteleg ce spune lumea pe langa mine… ma simt mai aeriana ca Alice in Tara Minunilor.

Pentru ca toate femeile au parca aceeasi freza chic neasortata cu nimic din ceea ce au pe ele.

Pentru ca oamenii sunt reci si nimeni nu imi pronunta numele intr-un mod familiar.

Pentru ca totul e prea ordonat… nu ne distram deloc la birou… glumele belgiene sunt la fel de bune ca si conditiile meteorologice…

Pentru ca nimeni nu face popcorn si nimeni nu merge sa ia ciocolata.

Pentru ca nu se agita nimeni si nu exista stress constructiv.

Pentru ca oamenii de aici nu sunt specialisti, nu au idei creative; fiecare isi face treaba lui si apoi pleaca acasa. Nu vezi nimic genial, nimic care sa te frapeze. Cum ar spune prietenii mei spanioli, regular…

Pentru ca nu avem sedinte simpatice si nici conversatii simpatice si pentru ca nu radem cu adevarat.

Pentru ca nu are nimeni bucle rosii.

Pentru ca media de inaltime e peste 1,65.

Pentru ca eu cred ca prea multa ordine omoara creativitatea.

De ce imi place sa lucrez intr-o companie belgiana… decembrie 4, 2007

Pentru ca desi are filiale in 90 tari nu are nevoie de 90 000 de angajati. Eficienta cu resurse minime.

Pentru ca avem un birou suficient de mare pentru 6 persoane cat are departamentul de Marketing.

Pentru ca am primit calculator, rechizite, cos de gunoi, tur al companiei, birou, scaun ergonomic etc din prima zi in care am inceput.

Pentru ca am dreptul la cafea… e moca si e cea mai buna pe care am baut-o vreodata.

Pentru ca nimeni nu isi curata morcovi in oficiu si pt ca e o curatenie de neimaginat – cani la cani, lingurite la lingurite, asezate in linie perfecta… aproape ca ma sperie de cat de ordonat e totul.

Pentru ca e LINISTE. Nu ma deranjaza telefoanele altora, mobilele, discutiile despre alte proiecte. Si chiar daca cineva discuta langa mine nu ma poate deranja intrucat la capitoul flamanda stau prost

Pentru ca dupa o saptamana am primit laptop… nu obiectul in sine ma incanta ci modul in care oamenii de aici cauta solutii pentru probleme si nu complica inutil lucrurile.

Pentru ca restaurantul companiei e ieftin, dragut si deschis tuturor – muncitorul din fabrica manaca langa presedinte si nu se bat deloc.

Dupa doua zile am primit badge… ca sa nu mai stau la usi sa astept sa ma ia cineva de la intrare pt a ajunge le birou.

Pentru ca desi compania pt care lucrez e in alt oras, tot ajung mai repede decat daca as lucra oriunde in Bucuresti si as locui tot oriunde in Bucuresti.

Pentru ca fac comunicare pentru un produs extrem de util si extrem de interesant – gard metalic… Cu pasi mici poate voi ajunge sa lucrez cu un produs mai apetisant… Incet dar sigur.

Pentru ca imi place ceea ce fac si ma simt apreciata.

Pentru ca vad rezultate, fie ele firave si pentru ca sunt motivata sa fac mai mult.

 New reasons – Pentru ca a venit Mos Nicolae. E incredibil ce impact au astfel de actiuni asupra angajatilor… Dupa ce fiecare primit cate o punguta cu dulciuri viata pare cu adevarat mai dulce. Nu pot decat sa ma gandesc ce buget mic trebuie alocat pentru o astfel de actiune si ce rezultate pozitive. Cred ca azi as vrea sa lucrez intr-un departamente de comunicare interna.

Actul I: Pass me de beer, please… septembrie 20, 2007

Prima saptamana ca Erasmus am fost socata de cat de usor te poti izola intr-o lume lipsita de diferente culturale. Care e catalizatorul? Berea sau uneori vinul. Uneori Martiny. No Martiny, no party… Si asa, nu mai distingi ungurul de roman si spaniolul de finlandez. Se adauga o atitudine de total neinteres fata de ceea ce e in jur sau fata de cei din jur. Sa spunem, genul de atitudine specifica pentru primul an de liceu. Rezultatul? In afara de dureri de cap, accidente de circulatie si dinti sparti iti dai seama ca nu limba sau nationalitatea unesc un popor, ci habitusurile sociale sau mai bine spus tendinta de extrovertire generata tocmai de schimbarea mediului. Altfel spus, oamenii  isi schimba atitudinea fata de viata atunci cand se gasesc intr-un mediu necunoscut dar primitor. E ca  si cum ai fi pe scena 5 luni si poti interpreta ce personaj vrei tu… singura regula este ca dupa cinci luni sa eliberezi scena si sa iti aduci aminte care e actorul si care e personajul. Daca faci distinctia asta, esti un om fericit.  E frumos sa fii erasmus… daca tii cont de regulile astea si daca ai o asigurare de sanatate considerabila.